Postări

sanatorii construite-n pantă (1)

lumea lor a fost mică, dar nu lipsită de eleganță. cât prețuiau sanatoriile construite-n pantă. sunt primele în care au tras! (ce știi tu despre ritualurile de frumusețe ale coafezei analfabete cu new money /ce se ridică la rang de frumusețe cosmopolită în tandrețea protejată a utopiei dintre munți?) că nu e puțin lucru să treci din încăperile-mausoleu ale fricii în sala de bal mârlănească unde ești fragilitate și organism implorat să renască din stofițe și diftină din tafta și mătase chinezească din exploziile florale ale imprimeurilor pe care n-ai să mai apuci să le porți fără să vezi ca pe o gaură în tavan care-ți dă perspectiva tuturor apartamentelor construite deasupra ta acum distruse aureola zdrelită a glonțului. (2) arderile necontrolate fac lumea să pară un șantier ineficient. hectare de culturi ilicite distruse: ce sărbătoare, ce jubileu al gropilor comune. dar s-au construit locuințe pentru tinerii căpătuiți, s-au pus răsaduri de flo
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

fatigue (sleeping pills_

sunt cea mai departe de serenitățile prospețimii care o fac pe fetița 2/3 de pe bus să zâmbească. într-o stațiune oraș de tranzit, la ghișeele care ies din plicuri fiscale,  lupt și previn  experimentele milei; fidelitățile pavloviene pentru scenariile tale. fatală feroce// gospodină pe care statistica o înghite, ești creier bun și vid numai când micii comercianți îți întind nu doar produsele lor cinstite, ci și empatia amnezică pe care o vor mima cel mai bine inteligențele artificiale. dar eu cred cu tărie-n coșmarurile tale.  (...) nu e fericire în prieteniile pe care ți le faci în mai când iei loc, picior peste picior, în anticamere de secretariate; prieteniile înseamnă contacte cu oameni iliterați în ce ești tu și care ți se uită peste umăr. (să adormi singură, pe  mână, la programul artistic care strânge sub un tavan rococo întreaga lume zombieficată din localitate.)  prieteniile înseamnă certificate. ne-a îmbăiat în tommy hilfiger această
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

tristețea. de continuat

nu ești prețios. îmi amintești poate puțina viață de oscar la care am ațipit. cum arată, plină de zăpadă, curtea unui hotel în care am stat când ploua. și toate acele întrebări inocente care te leagă. (cât am așteptat cu uniforma de subretă leoarcă deasupra cabinei de duș, se făcuse noapte; știi cum e: pândești vinul bun din minibar și ploaia nu devine ninsoare. am adormit în obsession. pe buze au înflorit culorile obscene ale paletelor hibernale. rujul rupt, rece ca fiorii din care te extrage dimineața de după un coșmar. cât am așteptat semnul tău decorativ, m-am antrenat: mi-am însușit modestele apartamente în care te puteai ascunde am găsit scuze bune trecutului tău modelat din plastilina elastică a compromisurilor. am udat ficuși cât tu, preocupat de diaristica unei vieți problematice, închipuiai explozii gri, snoabe, și voci sintetitzate expert; o perfecțiune nedemnă de stratul de vopsea dintre liniile subterane. camelii în părul ars al vedetelor minore) nimeni nu ți-a va
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

lee

nici măcar nu regret viața din care m-ai alungat. tăieturile fin trasate cu un briceag de la artizanat. toate exploziile pe care le-am fabricat de una singură.  că nu te-am lovit niciodată, că nu te-am trezit niciodată; în verile când singurătatea își făcea sediul pe teritoriul dezosat al singurei mele carcase nici nu mi-a dat prin cap să te caut. te-ai pus în slujba schimburilor simbolice. te-ai calificat în divizia porțelanuri grosolane cu ambiții fragile.  ai trăit până la baroc decadent vârsta egoismului (și în fiecare iunie simbolic ieșim din nou, înfiorate, din camera ta, iar căldura ne diminuează).   visele  nu te acceptă plecată.  retrasă doar în două camere, cu părinții tăi absenți, cu disciplina ta echilibrată, rușinată că ați scăpătat. dar tot acolo. în orașul meu H. ca într-o coastă. fără scop (și uneori din pură întâmplare, că vreau să ajung în muzeul armelor,  o instituție mereu închisă de vizavi d
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

modestii

 plimbare pe străzi lăturalnice în orașul în care au trăit și-au murit. singură azi, doar pielea alintându-se: orez cu lapte. singură azi, ca la un milimetru de explozie: suflul ei mov, de novocaină. liliac înflorind. pulsul va bate dogoritor câteva veri până s-ajungă metal rar sub carnea răzbunată a melcului din care roade cochilia spartă; în mâna prevenitoare a infirmierei, o linie moartă, tu nu știi? și cum ți-au scris pe un giulgiu din hârtie poroasă ora nașterii, din nou, și cum au tipărit-o cu litere indigo sub jugulara copilului, geamănă. o căprioară pe căile ferate din vise: nu mă urî pentru această linie moartă. plimbare în orașul cu linii moarte. orașul cu arbori indiferenți și cu moarte. fiecare pune o ușă de glasvant între creier și inimă un paravan între sânge și sânge. dacă astăzi trăiești ca și cum ai cânta la un instrument dezacordat așteaptă, vei fi, mai curând decât crezi, eliberată. au ras crângul și răchitele,  au filtrat ult
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

magie falsă

nu știu să deslușesc sensul acestei hărți însemnate cu gheare de animal. horațiu (?) descrie un întreg proces al înfometării și stârnirii de pofte (cu alimente delicioase plimbate sub nările victimei așa încât ea să le poată aproape gusta, privată, însă, de acest privilegiu) care făcea ca organele vitale (ficatul, fierea și pancreasul) să se îmbibe de sucurile dorinței necesare în prepararea sensibilelor elixire ale dragostei. și  un loc al simbolurilor constante. de gardul din sârmă ghimpată atârnă leșul cuiva care nu mai sunt. un loc al simbolurilor constante. vegetația marină bate în geamuri prin care pătrunde (o amintire) frigul dinaintea naufragiului. un loc al simbolurilor constante. mările s-au mutat la capătul unui dig de unde mă și văd gata să plonjez cu o inimă sănătoasă în apa rece. să îndoi barele unui pat de fier cu forța durerii mele umane. cu priceperea animalelor leneșe în vintrele cărora colcăie răspunsuri pentru monarhul anxios,
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

be glowing

la 30 de ani aveai deja corpul unei femei de 45, părul unei femei de 57 și experiența unei muncitoare de 16 ani care pune produse intacte pe bandă. (toți colegii, toți prietenii, toate cadrele didactice te-au părăsit. plantele se agață de oxigenul din camerele de oaspeți și păsările, de grinzi) la 29 de ani sunt trunchiată de opțiuni, niciodată de scintilații. o norocoasă de nouă generație. sub părul care-mi arată vârsta, la adăpost, e scalpul pe care vor plimba cele mai calitative lame. în pat, corpul pe care vor monta cele mai convenabile proteze. tălpi să calc pe cimentul din apartament și nu contează nici strălucirea la tub și nici pielea defazată. însă vii, curent malign al terorii, cu energia unui copil debil lăsat să urle pe coridoare, în prima zi de vacanță. și eu, cu niciun istoric matern, te aștept să-mi pui în brațe dosare, să-mi arăți în scrisorile medicale secretul dintr-un bilet necompostat: fătul aproape format, îmbrățișat preț de câteva ore într-un șer
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe