sanatorii construite-n pantă (1)

lumea lor a fost mică, dar nu lipsită de eleganță. cât prețuiau
sanatoriile construite-n pantă.

sunt primele în care au tras!

(ce știi tu despre ritualurile de frumusețe
ale coafezei analfabete

cu new money
/ce se ridică la rang de frumusețe cosmopolită
în tandrețea protejată
a utopiei dintre munți?)

că nu e puțin lucru să treci din încăperile-mausoleu ale fricii în sala de bal
mârlănească unde ești fragilitate și organism implorat să renască
din stofițe și diftină
din tafta și mătase chinezească
din exploziile florale ale imprimeurilor

pe care n-ai să mai apuci să le porți fără să vezi
ca pe o gaură în tavan care-ți dă perspectiva
tuturor apartamentelor construite deasupra ta
acum distruse

aureola
zdrelită
a glonțului.

(2)
arderile necontrolate
fac lumea să pară un șantier ineficient.
hectare de culturi ilicite distruse: ce sărbătoare,
ce jubileu
al gropilor comune.

dar

s-au construit locuințe pentru tinerii căpătuiți,
s-au pus răsaduri de flori,
s-au reprimat dorințe care apropie animalul de disciplinatul
formal și-i scufundă capul într-un bazin de clor

iar ele
/din aceeași sursă cu tristețea cancerului descoperit
în creierul admirabil al unui tânăr învățător
la câteva zile de la închieierea școlii/

ți-au devastat visele,
ți-au devastat visele

(3)
la fusul de proveniență necunoscută din recuzita casei de cultură cineva deapănă o nostalgie plină de molii.

lavanda și naftalina
sunt fără forță
în această mutare sigură și câștigătoare
(a decăderii.)

lumea lor a deschis cantine, dar n-a ocolit foamea. pentru asceză se cere distanță și tu, creatură din complexe, n-o poți estima.
lumea lor a fost curată și creierele spălate și pielea frecată până la sânge. o mașină udă trotuarele rămase mici/ ambițiile care au creat evenimente din anemice ambuteiaje/
o batistă cu spirt oprește cu stângăcie
disperarea
hemoragia.
(disperarea
hemoragia.)