regina nopții

ai sperat

să fii regina balului.

mohair,

astrahan, ruj şi hairspray,

femeia neagră

de la capătul armei,

tiara nu e decât o formă evoluată

de intangibilitate.

dar seara aia n-a fost

decât o adunare de oameni

care munceau în construcţii.

(mi-a părut rău pentru ochii tăi negri

făcuţi cu tuş.

pentru că aduseseşi un număr fix

de prăjituri

de la Tosca

şi eram mai mulţi.

pentru că s-au purtat

discuţii vagi, în jurul politicii,

la care nu te pricepeai

prea bine,

că erau nu oameni de afaceri, ci bărbaţi

obezi, obosiţi, niciunul singur,

neveste vagi, în geci de fâş şi colanţi,

preocupate să umple şi să golească mese-

şi niciun ochi pentru tine.)

te-am observat, împietrită şi

atât de sensibilă

la oglinda plimbată

de-alungul tău.

m-ai făcut să mă simt singură

înainte să mă fi simţit singură vreodată,

inadecvată între preşcolarii pentru care

se vorbea cu perdea,

gata s-o rup la fugă.

mi-ar fi plăcut să mă iei

în braţe puţin.

să povestim

despre lumea în care erai

mohair,

astrahan, ruj şi hairspray,

crăiasă,

marele meaulnes.

la plecare,

ţi-am mângâiat haina albă, pufoasă.

am 28 de ani şi tu, poate, către 50.

n-ai devenit nimic

în familia aia urâtă.

frumuseţea ta banală

ţi-a adus mici victorii,

de cumetrie, şi a apus.

abdomenul tău plat e, singur,

o înfrângere.

am încercat să-ţi vorbesc

ca de sub sticlă,

în vise, de câteva ori,

dar nici în vise, regina nopţii,

nu mi-ai răspuns.