magie falsă

nu știu să deslușesc sensul acestei hărți însemnate
cu gheare de animal.

horațiu (?) descrie un întreg proces
al înfometării și stârnirii de pofte
(cu alimente delicioase plimbate sub nările victimei
așa încât ea să le poată aproape gusta, privată, însă,
de acest privilegiu)
care făcea ca organele vitale
(ficatul, fierea și pancreasul)
să se îmbibe de sucurile dorinței

necesare
în prepararea sensibilelor elixire ale dragostei.

și  un loc al simbolurilor constante.
de gardul din sârmă ghimpată
atârnă
leșul cuiva
care nu mai sunt.
un loc al simbolurilor constante.
vegetația marină bate în geamuri prin care pătrunde
(o amintire)
frigul dinaintea naufragiului.
un loc al simbolurilor constante.

mările s-au mutat la capătul unui dig
de unde
mă și văd gata să plonjez
cu o inimă sănătoasă
în apa rece. să îndoi barele unui pat de fier
cu forța durerii mele
umane.

cu priceperea
animalelor leneșe
în vintrele cărora colcăie
răspunsuri pentru monarhul anxios,
practic o stare de pace
alternativă.

sunt un picior amputat
din corpul viteaz
îngropat cu onoruri
și lipsa de iubire pentru cei pe care-i numești
prieteni.

falsa față a unui axolot, placidă.

și toți acești ani de când urmăresc
mișcările tale de spion
sub pielea existenței de fiară
în jungla care te-a izolat
de succesul mic-burghez
dintr-o provincie superstițioasă

au echivalat, probabil, inițierii într-o taină care mă face
ingredientul exploziv/
elementul surpriză
-vai mie-
acestei magii.