modestii

 plimbare
pe străzi lăturalnice
în orașul în care au trăit și-au murit.
singură azi, doar pielea alintându-se:
orez cu lapte. singură azi, ca la un milimetru
de explozie: suflul ei mov, de novocaină.

liliac înflorind.

pulsul va bate dogoritor
câteva veri
până s-ajungă
metal rar
sub carnea răzbunată
a melcului din care roade cochilia spartă;

în mâna prevenitoare a infirmierei, o linie moartă,
tu nu știi?

și cum ți-au scris
pe un giulgiu din hârtie poroasă
ora nașterii, din nou, și cum au tipărit-o
cu litere indigo
sub jugulara copilului,
geamănă. o căprioară pe căile ferate din vise:
nu mă urî pentru această linie moartă.

plimbare
în orașul cu linii moarte.
orașul cu arbori indiferenți
și cu moarte.
fiecare
pune o ușă de glasvant
între creier și inimă
un paravan
între sânge și sânge.
dacă astăzi trăiești ca și cum ai cânta la un instrument
dezacordat
așteaptă, vei fi, mai curând decât crezi, eliberată.

au ras crângul și răchitele,
 au filtrat ultima porție de soare care nu va veni,
o înserare. legate cu mici cătușe de zinc,
numele tale de fată se vor astupa cu pământ,
din pudoare.

și vor tăcea pe vecie.
nu-mi vor mai spune nimic.